CERN: A inceput simularea nasterii Universului

Sursa:Romania Libera Data: 30 martie 2010

Coliziuni de protoni de o putere nemaivăzută au avut loc, marţi, în Large Hadron Collider al CERN, oferindu-le oamenilor de ştiinţă speranţa că vor putea înţelege mai bine structura materiei şi începuturile universului, la o fracţiune de secundă după Big Bang, scrie Mediafax.
Două fascicule de protoni având o energie de 3,5 tera electron volţi (TeV) fiecare s-au ciocnit marţi, puţin după ora 11.00 GMT, cu o viteză apropiată de cea a luminii, în interiorul LHC (Large Hadron Collider).
Această operaţiune, o premieră mondială în ceea ce priveşte puterea celor două fascicule, a fost reuşită la cea de-a treia tentativă, a declarat Steve Myers, directorul departamentului de acceleratoare din cadrul Centrului European pentru Cercetări Nucleare (CERN).
"Acesta este începutul unei noi ere", a declarat Paolo Catapano, purtător de cuvânt al instituţiei. "Este un moment extraordinar. Am înregistrat coliziuni importante la cele patru detectoare", a adăugat Philippe Bloch, directorul departamentului de fizică al organizaţiei.
Cercetătorii vor încerca să identifice, în cadrul experimentului, bosonii Higgs , particule subatomice, instabile, numite şi "ale lui Dumnezeu", cruciale pentru înţelegerea fizicii actuale, pe care mulţi le-au studiat fără să le fi văzut vreodată. De asemenea, specialiştii vor să studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea că materia vizibilă nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagră (23%) şi energia neagră (73%) împart restul. Cercetătorii de la CERN vor, de asemenea, să studieze misterele materiei şi anti-materiei.
Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub graniţa franco-elveţiană, LHC foloseşte circa 1.200 de magneţi superconductori pentru a dirija razele de protoni şi pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.
În zonele în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacţiunea razelor de protoni pentru a descoperi informaţii care ar putea impinge mai departe frontierele cunoaşterii.
Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice şi LHCb. Atlas şi CMS sunt detectori multifuncţionali, în timp ce Alice şi LHCb sunt proiectaţi pentru cercetări ştiinţifice specifice.
Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneţi, care au necesitat reparare sau înlocuire.

Maria Magdalena- dezbatere film

Esti invitatul nostru! Te asteptam!

Cum se face ca am ajuns intr-o asa incurcatura? rezumatul dezbaterii...

Prof. Adrian Ambrosie a raspuns saptamana aceasta, duminica, 21 martie, la o intrebare care multi dintre noi ne-o punem in diferite situatii:

Cum se face am ajuns intr-o asa incurcatura?

Cu toţii ne lovim de probleme. De la naştere până la moarte întâmpinăm greutăţi, decizii care trebuie să le luăm în grabă, dificultăţi, întrebări fără răspuns, etc. Uneori viaţa seamănă cu un labirint din care este aproape imposibil să ieşi prin metodele cunoscute, sau prin propriile puteri. Probleme, probleme, probleme.

Aţi avut vreodată probleme în viaţă? Cum aţi reuşit să le rezolvaţi?

Definitia din DEX pentru “încurcătură” este: Situaţie complicată, neplăcută; bucluc. Expr: A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situaţie din care nu ştie cum să iasă.

DE CE INTRĂM ÎN BUCLUC? DE CE AVEM PROBLEME ÎN VIATĂ?

1.DUMNEZEU ÎNGĂDUIE PROBLEME ÎN VIATA NOASTRĂ

Trăim într-o lume căzută, de aceea suntem uneori asaltaţi de schimbări bruşte ale naturii datorate ”încălzirii globale”: Cutremure, ploi, uragane, secete, inundaţii, tsunami,etc.

2. ALTII NE POT CAUZA PROBLEME

Trăim într-un sistem. Depindem unii de alţii, avem nevoie unii de alţii pentru a trăi: avem nevoie de soferi, medici, brutari, agricultori, ingineri, profesori, etc...Când cineva nu îşi face treaba, intrăm şi noi în probleme. Ajungem în încurcături când cineva nu este responsabil.

3. NOI SINGURI NE CAUZĂM PROBLEME

”Ce îşi face omul cu mâna lui, se numeşte lucru de artizanat” spune un proverb românesc. Singuri uneori dăm de bucluc, pentru că facem alegeri nepotrivite: să fim într-un anumit loc, sa cumpărăm alcool, sau droguri, să avem prietenii nepotrivite, să ne căsătorim cu cine nu trebuie, să copiem, etc...

Uitându-ne în Sfânta Scriptură, vedem că toţi marii oameni ai lui Dumnezeu au ajuns în încurcătură la un moment dat al vieţii lor. Unul din personajele biblice care a fost adesea în încurcături, a fost Samson. Citim despre istoria sa în capitolele 13-16 din cartea Judecători din Biblie. Samson era un om cu multe privilegii, dar la fel de multe probleme. Câteva dintre rivilegiile sale erau:

o Facea parte din poporul Israel, ales de Dumnezeu pentru a fi o lumină pentru celelalte neamuri

o A fost ales de Dumnezeu ca să izbăvească poporul Israel de robia filistenilor care dura de 40 de ani

o Era bărbat – pe vremea aceea, femeile aveau alt statut social, bărbaţii erau consideraţi superiori femeii

o Îşi cunoştea bine scopul vieţii – să fie liderul poporului, la fel ca Moise care a eliberat poporul din Egipt, Samson trebuia să elibereze poporul din robia filisteană

o A fost judecătorul lui Israel timp de 20 de ani (15:20)

o Avea o putere impresionantă– a omorât un leu cu mâinile goale (14:6), a rupt funiile cu care era legat ca pe nişte aţă de papiotă (15:14), cu o falcă de măgar a omorît 1000 de oameni(15:15) şi într-o noapte a luat porţile unei cetăţi în spate şi le-a cărat de la Gaza la Muntele Hebron, 64 de km!!! (16:3)

Câte privilegii a avut Samson!

Cine dintre noi se poate lăuda astăzi cu ceea ce avea el?

Totuşi, duşmanul lui cel mai înverşunat era propria persoană!!! El îşi irosea viaţa, pricinuindu-şi tot felul de probleme.

Din nefericire, natura umană este universală, iar astăzi putem cădea şi noi în aceleaşi capcane. Samson şi-a ratat destinul vieţii, deoarece a făcut cel puţin 3 alegeri greşite în viaţă. El este simbolul pentru 3 dintre cele mai comune practici prin care putem intra în necazuri. Dacă indentificăm aceste 3 capcane, vom putea evita greşelile care ne pot cauza probleme în viitor.

1. NU A ÎNVĂTAT DIN PROPRIILE GRESELI

Viaţa lui Samson ne dezvăluie două mari slăbiciuni. Un caracter neîmbânzit şi o dorinţă fizică nestăpânită. Samson îşi ieşea adesea din fire. Era mânios şi motivul principal al acţiunilor sale, era răzbunarea. Samson era puternic din punct de vedere fizic, dar slab din punct de vedere moral. Pentru el totul era o joacă. Samson reprezintă exemplul al ciclurilor de eşec.

Cred că şi noi ne regăsim în exemplul lui Samson. De multe ori eşuăm datorită caracterului nostru. Vorbim cu două înţelesuri, facem glume deoucheate, cădem pradă propriilor pofte şi dorinţe.

Platon avea dreptate când spunea: ”Cea dintâi şi cea mai mare victorie este să te cunoşti pe tine însuţi” iar înţeleptul Solomon, spunea că: ”Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine se stăpâneşte pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Prov.16:32)

2. A AVUT PRIETENII NEPOTRIVITE

Al doilea principiu pe care îl putem învăţa din viaţa lui Samson, este că intrăm în bucluc/probleme dacă ne alegem prieteni nepotriviţi!!!

Cine eşti, determină pe cine atragi ca prieten. Cu timpul, devii la fel cu oamenii cu care îţi petreci cea mai mare parte a timpului. Aceleaşi valori, aceleaşi principii, obiceiuri, etc. De aceea alegerea prieteniilor sunt extrem de importante.

Întrebă-te sincer: ce fel de prieteni ai? Te împiedică ei să trăieşti o viaţă creştină autentică? Te ridică sau te coboară? Au ei valori? Sunt dedicaţi lui Dumnezeu?

3. A COCHETAT CU PĂCATUL

Al treilea principiu ne arată că Samson nu L-a luat în serios pe Dumnezeu, el a cochetat mereu cu păcatul. Viaţa sa era mereu pe graniţa dintre păcat şi viaţa spirituală. Făcea întodeauna ceea ce îi plăcea. Viaţa sa era extrem de egoistă. Samson trăia după filozofia: ”Dacă acest lucru mă face să mă simt bine, îl voi face.”

Ca şi Samson, pentru mulţi astăzi, Dumnezeu reprezintă ”o a doua soluţie”, o ocazie favorabilă. Când lucrurile merg prost, ei apelează la Dumnezeu: ”Doamne, dacă mă scoţi din necaz, promit că voi trăi pentru Tine toată viaţa... ”. Dacă lucrurile merg bine, îl ignorăm pe Dumnezeu, ne descurcăm şi singuri.

Aşadar, Samson era un om plin de privilegii, dar lipsit de moralitate şi spiritualitate, care şi-a ratat scopul vieţii datorită caracterului slab, prieteniilor rele şi a cochetării lui cu păcatul.

Scopul vieţii mele şi a tale este cu mult mai înalt decât împlinirile noastre personale, liniştea, sau fericirea noastră.

Ca să ne cunoastem scopul trebuie să apelăm la Creator. El a lăsat scris acest scop al vieţii în Biblie, Cuvântul Său. De aceea, viaţa noastră este atât de legată de ceea ce spune Biblia, pentru că ea reprezintă sursa ultimă a alegerilor noastre. Biblia ne spune că am fost creaţi pe pământ, nu pentru ca alţii să îşi amintească de noi, ci pentru a ne pregăti pentru veşnicie.

Viața înseamnă mai mult decât a ține umbră pământului. Samson ne-a demontrat ca a intrat singur în încurcături, din cauza alegerilor sale. Viața este o sumă de alegeri. Alegerile noastre determină valorile, principiile și convingerile pe care le vom avea cu privire la cum ne vom trăi viața. Prietenii, convingerile și alegerile ne vor forma caracterul. Caracterul este cel care ne va duce în veșnicie.

Dacă dorești să schimbi ceva în viața ta, începe cu această rugaciune scrisa mai jos. Citește Biblia unde vei descoperi adevăratul sens al vieții. Alegeti prieteni potriviți, care te vor încuraja și te vor influența să îți realizezi scopul vieții. Astăzi avem privilegii pe care Samson nu le avea: Biblia, Isus, Duhul Sfant si Biserica.

Rugăciunea puterii

Doamne, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele....AMIN

Abuzul emotional...rezumatul dezbaterii

Duminica aceasta, 14 martie, incepand cu orele 17:00, am avut onoarea de a-l avea in mijlocul nostru, pentru a doua oara, pe domnul inginer, doctorand in filosofie, Costel Ghica care a prezentat tema ABUZULUI EMOTIONAL.

Tema a fost prezentata din perspectiva biblica, plecandu-se de la premiza ca nimeni nu este perfect. A te considera perfect inseamna ca niciodata sa nu iti fi reprosat nimic, sa fi fost mereu multumit de tine insuti.
Abuzul emotional, sau psihologic, implica orice atitudine comportamentala verbala sau non verbala care produce un impact negativ asupra emotiilor celuilalt.
In cadrul unei actiuni de abuz emotional exista unul sau mai multi abuzatori si una sau mai multe victime.

Caracteristicile abuzatorului:
-ignora frecvent sentimentele celuilalt;
-ridiculizeaza parerile si abilitatile;
-isi ascunde aprecierea si afectiunea;
-critica continuu;
-umileste atat in public, cat si in privat;
-refuza sa socializeze/comunice cu tine;
-nu te lasa sa muncesti, detine controlul financiar;
-nu te lasa sa te intalnesti cu prietenii sau membrii familiei;
-te ameninta constant ca te paraseste;
- da dovada de o gelozie excesiva.
Exemplu: copii pana la 3 ani abuzeaza si manipuleaza constant parintii pentru a obtine ceea ce doresc.
Expresii cheie folosite: "Pentru ca asa vreau eu!", "Eu am mereu dreptate!", "Nu te intereseaza, fa doar cum iti spun eu!"

Caracteristicile victimei:
- ajunge sa se simta lipsita de valoare;
-este dependenta de agresor-> fenomenul de codependenta;
-confuza, izolata, trista, manioasa;
-lipsita de control asupra propriei vieti.

Exemple:
1. Familia lui Iov, personaj biblic (Cartea lui Iov, Vechiul Testament)
Iov avea o sotie care i-a daruit 7 baieti si 3 fete. Era foarte bogat (mii de vite, oi, bogatii agricole, terenuri, angajati etc), foarte intelept si foarte credincios, de o verticalitate rar intalnita.
Acesta este ispitit de Lucifer in speranta ca se va dovedi a fi un simplu om care este credincios lui Dumnezeu numai cand ii merge bine. Copii ii sunt omorati, averea furata si ajunge intr-un familent si o saracie de nedescris.
In momentul declinului, sotia lui il critica si il abuzeaza emotional, parasindu-l. Abuzat si presat de toti, el nu renunta totusi la Dumnezeu, afirmand: "Toate vin din mana lui Dumnezeu: lucruri bune si lucruri rele!" Dumnezeu ii vede credinciosia si il ajuta sa isi restaureze conditia fizica si materiala.
2. Familia Nabal &Abigail (Cartea 1 Samuel capitolele 25-30, Vechiul Testament)
Nabal era un om foarte bogat, dar aspru, rau, betiv si nebun.
Sotia sa, Abigail, era o femeie cu judecata, frumoasa la chip, cu discernamant in lupta spirituala, gata sa spele picioarele slujitorilor si sa ii serveasca pe cei din jur.
Aceasta afla ca sotul ei a facut o imprudenta prin respingerea trupelor imparatului David atunci cand acestea au cerut hrana. Reactia normala a unei sotii moderne ar fi fost: "Vezi ce ai facut? Asa iti trebuie... in sfarsit sunt razbunata pentru tot ce mi-ai facut! Plateste singur pentru pacatul tau!" Insa Abigail, cu multa intelepciune si discenamant, decide sa isi salveze sotul de la moarte, desi acesta nu merita. Merge inainte imparatului si ii ia apararea, salvand nu numai viata acestuia, ci si a tuturor barbatilor din regiune.

Cum arata o familie perfecta in care abuzul emotional este redus la minim?

Familia perfecta este privita din doua perspective: ce stii si cum exprimi ceea ce stii.

Prima etapa de comunicare intre membrii unei familii tine de stabilirea unor valori comune, moralitate, corectitudinea si educatia pe care toti o impartasesc. Aceasta nu se negociaza!
A doua etapa, cea a platoului emotional, risca sa cada intr-o curba a stagnarii.... cuplul nu mai comunica asa cum o facea la inceput, apare plictiseala, comoditatea, complacerea in diferite stari emotionale si materiale, mediocritatea si lipsa dorintei de a persevera in imbunatatirea relatiei de cuplu/familie.
A treia etapa, cea mai dificila, provoaca membrii cuplului/familiei la autocunoastere si renuntarea/ "divortarea" de ibovnici si concubine. Ce inseamna acest lucru? Renuntarea sau negocierea pentru a ajunge la un consens comun, agreat de ambele parti in ce priveste:
- asteptarile pe care le are fiecare de la celalalt;
-pretentiile la care tinem foarte mult;
-obiceiuri (uneori proaste);
-comoditate, egoism...etc.
Toate acestea insumeaza zona valorilor "gri", negociabile intre parti.

In cadrul abuzului emotional, putem oscila intre a fi victima sau abuzator, in functie de modul in care decurge discutia/conflictul. Este greu, de cele mai multe ori, sa iti stapanesti mania, cuvintele iuti pentru a nu incinge cearta. Putem totusi sa ne controlam emotiile si sa gandim intelept, asa cum a facut Abigail?
Da, este posibil! Cum?
1. Prin constientizarea prezentei lui Dumnezeu in vietiile noastre- credinta care te indeamna la bunatate si dragoste neconditionata;
2. Printr-un dialog deschis cu persoana in cauza si aflarea cauzelor care au dus la conflict;
3. Prin marcarea granitei pana la care are voie persoana cealalta sa isi expuna parerile si nemultumirile (un cod verbal, modalitati de exprimare, etc.)
De ce este nevoie de Dumnezeu si de credinta in El pentru a face fata abuzului emotional?
Dumnezeu este Dragoste si El a dat cea mai mare porunca pentru noi oamenii: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toate inima ta, cu tot sufeltul tau si cu tot cugetul tau, (...) si pe aproapele tau ca pe tine insuti!" (Matei 22: 37,39)
Pentru a-L cunoaste, a-L descoperi si a-L iubi pe Dumnezeu nu sunt suficiente doar informatiile pe care le acumulezi despre El, ci ai nevoie de o relatie personala cu El manifestata prin citirea Bibliei, rugaciune si implinirea poruncilor sale.
Esenta existentei prevazuta de Dumnezeu inseamna sa nu mai stai cu mana intinsa doar pentru a primi si pentru ca tu sa fii pe deplin satisfacut, ci pentru a darui si pentru a te sacrifica pentru cel de langa tine.

Refuza sa fii abuzat emotional si lupta pentru valorile si principiile tale! Iti dorim doar ca acestea sa fie in corcondanta cu perspectiva lui Dumnezeu asupra vietii tale! Succes!

Abuzul emotional...

Duminica aceasta, 14 martie, incepand cu orele 17:00, avem onoarea de a-l avea in mijlocul nostru pe domnul inginer, doctorand in filosofie, Costel Ghica care ne va prezenta tema ABUZULUI EMOTIONAL.
Duminica viitoare, 21 martie, la aceleasi ore, continuam tema abuzului emotional, dar dintr-o perspectiva diferita. "CUM SE FACE CA AM AJUNS INTR-O ASA INCURCATURA?", tema prezentata de prof. Ciprian Dragomanu.

Va asteptam! Intrarea este libera!

Dumnezeu vs. Stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
- „Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- „Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
- „ Da, domnule”, spune studentul.
- „Deci crezi in Dumnezeu?”
- „Cu siguranta!”
- „Dumnezeu este bun?”
- „Desigur, Dumnezeu e bun”.
- „E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
- „Da!”
- „Tu esti bun sau rau?”
- „Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul zambeste cunoscator.
- „Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
- „Da, domnule! As incerca.”
- „Deci esti bun.”
- „N-as spune asta.”
- „Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- „El nu ne ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
- „Nu poti raspunde, nu-i asa?” El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- „Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?”
- „Pai…, da”, spune studentul.
- „Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare si raspunde: “Nu”
- „De unde vine Satana?”
Studentul ezita.
- „De la Dumnezeu...”
- „Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
- „Da, dle.”
- „Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
- „Da!”
- „Deci cine a creat raul?” Profesorul a continuat. „Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
- „Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice exista, nu-i asa?”
Studentul se foieste jenat.
- „Da...”
- „Deci cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. „Cine le-a creat?” Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- „Spune-mi”, continua el adresandu-se altui student, „crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- „Da, domnule profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
- „Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
- „Nu, domnule. Nu L-am vazut.”
- „Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
- „Nu, domnule, nu l-am auzit.”
- „L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
- „Nu, domnule, ma tem ca nu.”
- „Si totusi crezi in El?”
- „Da!”
- „Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
- „Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
- „Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- „Domnule profesor, exista caldura?”
- „Da!”
- „Si exista frig?”
- „Da, fiule, exista si frig”.
- „Nu, domnule, nu exista!”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
- „Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit <>. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, domnule, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, domnule, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- „Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?”
- „Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
- „Din nou raspuns gresit, domnule. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- „Ce vrei sa demonstrezi, tinere?”
- „Domnule profesor, vreau sa spun ca premisele dumneavoastra filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- „Gresite? Poti explica in ce fel?”
- „Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Domnule, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, domnule profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?”
- „Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
- „Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, domnule?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- „Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dumneavoastra nu predati studentilor doar ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- „Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer”. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. „E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?”
Clasa izbucneste in ras.
- „E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, domnule – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dumneavoastra, domnule?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- „Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu”…. adauga profesorul contrariat.
- „Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, domnule, exista raul?”
Acum nesigur, profesorul raspunde:
- „Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
- „Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”
Profesorul s-a asezat. Apoi a intrebat uimit:
- „Cum te numesti, tinere?”
- „Albert Einstein”.... a raspuns umil studentul.

Festivalul de creatie si creativitate - Muzica dincolo de cuvinte

A inceput perioada de inscriere pentru Festivalul de Muzica Crestina Contemporana Editia I.

Miercuri, 10 martie, la ora 18.00, la biroul NCC (str.Smardan 13, etj 4, cladirea Filocalia) este programata intalnirea de prezentare a festivalului. Sunt invitati toti cei care doresc sa participe, sa afle informatii suplimentare si sa primeasca regulamentul de participare.
Daca ati dori sa va inscrieti sau aveti nelamuriri, propuneri sau sugestii pentru festival si nu puteti ajunge miercuri la intalnire, trimiteti un reprezentatnt, luati legatura cu noi pe email (navobicharitycup@gmail.com) sau la telefon 0724.297.718, 0742.499.479 (Adi Ambrosie, presedinte executiv), 0724.047.493 (Irina Macoviciuc, Marketing.)

Detalii despre regulamentul de participare gasesti aici si pe www.navobicharitycup.ro.

Un 8 martie plin de bucurii si surprize placute!

Asociatia NAVOBI CHARITY CUP ureaza o primavara frumoasa, binecuvantata si plina de succese personale si profesionale tuturor doamnelor si domnisoarelor!
Fie ca aceasta zi minunata de 8 Martie sa va infrumuseteze sufletul si viata, iar primavara sa va inmiresmeze chipul si inima prin cunoasterea Celui Sfant!

Un gand special pentru doamne si domnisoare:

„Când educi un bărbat, educi un individ; când educi o femeie, educi o familie.” (Ruby Manikan)

Maretia lui Dumnezeu in creatie

Duminica aceasta, 07 martie, incepand cu orele 15:00-17:00, Eclesia NAVOBI va invita sa vizionati filmul documentar si sa dezbatem tema creatiei:

Fii binevenit alaturi de prietenii si cei dragi tie!

Cum sa depasesc singuratatea? mesajul complet

Cu toţii avem întrebări la care căutăm cu insistenţă răspunsuri. Mihai Eminescu spunea că ”oamenii se împart în general în două categorii: care caută şi nu găsesc, sau care găsesc şi nu sunt fericiţi.” Din care categorie faci parte?

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu afirmă că ”veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Vom avea garanţia unor răspunsuri reale dacă ne bazăm pe adevăr. D.L.Moody spunea că ”Biblia nu ne-a fost dată ca să ne sporească cunoştinţele ci să ne schimbe vieţile”.

Tema aleasă pentru săptămâna trecută a fost singurătate, prezentată de prof. Adrian Ambrosie, intitulata:

CUM SĂ DEPĂŞESC SINGURĂTATEA?

Cu toţii ne simţim singuri câteodată. Singurătatea este o stare de fapt. Întotdeauna suntem singuri în raport cu ceva sau cineva. Cel mai des suntem singuri cu gândurile noastre, cu grijile şi măcinările noastre interne. Încercăm să fugim, să ne ascundem de ele, ca de nişte lucruri concrete, palpabile. Iar pentru că nu reuşim, intrăm în panică, ne consumăm, ne agităm şi ne mistuim inutil energia. Atunci, încercăm să evităm singurătatea în cele mai stupide moduri cu putinţă: citind ziare, urmărind emisiuni insipide la televizor, vizionând filme de mult moarte, intrând în relaţii nepotrivite, consumând mai mult alcool, luând droguri, izolându-ne de noi, de prieteni şi în final chiar de Dumnezeu…

Singurătatea este de 3 tipuri: fizică, emoţională şi spirituală.

1. SINGURĂTATEA FIZICĂ

Când ne referim la singurãtatea fizicã, ne vedem singuri în faţa lumii. Singuri, fără altă companie. Aceastã singurătate produce uscăciune în gât, cãci nu existã comunicare verbală cu alte persoane. Aceastã singurătate este refuzată de aproape toţi întrucât creează un monstru iraţional în interiorul nostru, căci rămânem fără posibilitatea de a schimba idei, păreri, comentarii, gesturi.

2. SINGURĂTATEA EMOŢIONALĂ

Singurătatea Psihică sau Sufletească este aceea care ne lasă goi pe dinăuntru, fără nici un chef de viaţă. Singurătatea emoţională este echivalentul ”sentimentului de a te simţi respins, abandonat”. În psihologie, a fi singur nu înseamnă a nu fi cu lângă cineva, ci a nu comunica, a nu avea relaţii.

”Singurătatea şi sentimentul de a nu fi dorit reprezintă cea mai teribilă sărăcie”. (Mother Teresa)

Mai există o diferenţă. Singurătatea impusă – autoimpusă (a te simşi abandonat) şi singurătatea căutată (solitudine).

3. SINGURĂTATEA SPIRITUALĂ

Singurătatea Spirituală este mai dificil de determinat, căci mai întâi trebuie să luăm contact cu Spiritul, adică Duhul Sfânt ce sălăşluieşte în noi pentru a simţi absenţa Sa. Prin creaţie, noi am fost făcuţi ca fiinţe spirituale, care să tânjească după Creator. Eclesiastul 3:11 spune că ”A pus in inima omului gândul veşniciei...”, adică un sentiment de singurătate spirituală, un dor nespus de veşnicie, care nu poate fi umplut decât de către Creator.

DE CE SUNTEM SINGURI? POSIBILE CAUZE ALE SINGURĂTĂŢII

Singurătatea îi conduce pe oameni la gesturi disperate. Studiile arată că este una dintre cauzele principale ale sinuciderii. Singurătatea nu ţine cont de vârstă. Există cel puţin 4 cauze ale singurătăţii: tranziţia, despărţirea, opoziţia şi respingerea.

1. TRANZIŢIA ÎN VIAŢĂ

Viaţa e plină de tranziţii şi etape. Orice experienţă nouă cu care ne confruntăm ne poate face să ne simţim singuri.

2. DESPĂRŢIREA DE CEI DRAGI

Însingurarea este cea mai devastatoare formă de pedeapsă deoarece oamenii au fost creaţi ca fiinţe relaţionale şi avem nevoie de alţi oameni. Avem nevoie de comunicare, avem nevoie de interacţiune, avem nevoie de acceptarea celorlalţi.

3. OPOZIŢIA

Oamenii care îţi strică reputaţia, te supără şi îi stârnesc pe alţii împotriva ta. De cele mai multe ori, în opoziţie eşti tentat să te retragi în carapacea ta şi să ridici ziduri, ceea ce duce la izolare, sau la şi mai multă singurătate.

4. RESPINGEREA

Este cea mai gravă şi produce durerea cea mai mare. Aceasta este singurătatea cauzată de respingere, când te simţi trădat, sau părăsit – abandonat, atunci când ai cea mai mare nevoie de persoanele apropiate. Respingerea este una dintre cele mai dificile situaţii care oamenii trebuie să-i facă faţă.

CUM SĂ FACEM FAŢĂ SINGURĂTĂŢII? Posibile remedii ale singurătăţii

Există modalităţi corecte, dar şi autodistructive de a face faţă singurătăţii. Unul din modurile distructive este acela de a deveni obsedat de muncă. Aceasta însă îţi afectează starea fizică şi emoţională.

Alţii în singurătate se molipsesc de materialism: cumpără tot ce le stă în cale crezând că aceste lucruri vor aduce fericirea.

Unii oameni au o relaţie extraconjugală pentru că se simt singuri. Alţii încep să bea sau să consume droguri. Sau alţii se îmbolăvesc, sau se consumă încetul cu încetul până ce îşi sfârşesc viaţa în sinucidere sau murind cu zile....Şi nu în ultimul rând, alţii nu fac nimic, pur şi simplu stau degeaba şi îşi plâng de milă.

Ce putem face pentru a ieşi din singurătate?

1. FOLOSEŞTE-ŢI TIMPUL CU ÎNŢELEPCIUNE

Rezistă tentaţiei de a nu face nimic. Singurătatea are tendinţa de a te paraliza dacă te învârţi fără rost şi nu faci nimic. Nu te plânge, ci treci la acţiune.

2. CONSTRUIEŞTE PODURI RELAŢIONALE

Trebuie să fim atenţi dacă singurătatea e sau nu din vina noastră. Poate ne-am autoizolat prin carenţele noastre de caracter. Cine ar vrea să stea lângă un om mânios, mincinos, turnător, în care nu ai încredere sau lângă cineva plin de mândrie şi egoism? ”Cel care este insotit de ganduri nobile nu este niciodata singur”.(Fletcher)

Trebuie să începem să construim relaţii, prietenii... Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca omul să fie singur. În cartea Genezei citim: “Domnul a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” El i-a creat omului un tovarăş ca terapie pentru singurătate.

3. ARATĂ COMPASIUNE FAŢĂ DE NEVOILE ALTOR OAMENI

În loc să te concentrezi pe propriile nevoi, concentrează-te pe nevoile altora. Ajută alţi oameni singuri. Vrei să scapi de singurătate? Mergi la un azil şi îngrijeşte un bătrân, du-te la un spital şi du ceva unui bolnav, vizitează un orfelinat pentru a zâmbi unui copil abandonat.

4. FII PRIETENUL LUI ISUS

Una dintre cele mai profunde cauze ale singurătăţii este foamea de Dumnezeu. Singurătatea este în esenţă un sentiment de neîmplinire care ne atrage spre Acela – Unicul – care ne poate împlini. Este o foame pe care doar relaţia cu Dumnezeu o poate satisface. Singurătatea este o goliciune interioară care trebuie să fie umplută de Unicul care o poate face – Domnul Isus! Doar El ne poate da sentimentul importanţei şi valorii vieţii, călăuzire şi putere. Doar El poate da vieţii un scop plin de sens, a cărui lipsă poate cauza o profundă singurătate interioară.

CONCLUZIE - UMPLE GOLULCe are de spus Dumnezeu despre singurătate? Ce ne oferă El pentru a ne umple golul? Care este secretul lui Isus? El Se scula dimineaţa devreme şi urca pe munte pentru a fi aproape de Tatăl Lui, pentru a vorbi cu El şi pentru a asculta sfatul Lui. Marcu 1:35 – ”A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat şi S-a dus într-un loc pustiu. şi se ruga acolo”. Pentru că a fost atât de des singur cu Dumnezeu în rugăciune, El nu a fost niciodată cu adevărat singur. Tatăl a fost cu El. Chiar şi în faţa acelui simbol al separării şi singurătăţii extreme – moartea – El nu a fost singur. Isus S-a rugat: “Tată, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu” (Luca 23,46).