vineri, 22 ianuarie 2010

Trei cai prin care oamenii cauta fericirea

Ce este fericirea? Cauti fericirea si nu stii unde sa o gasesti? Esti fericit?

In data de 24 ianuarie 2010, Eclesia Navobi a organizat o seara culturala in care a prezentat, cu ajutorul invitatului special, Jurist Dan Onu, tema:

TREI CAI PRIN CARE OAMENII CAUTA FERICIREA:

Exista 3 cai prin care oamenii cauta fericirea, cai bazate pe textul din Scriptura din Luca 15:11-32 (pilda fiului risipitor):

1. Calea fratelui mai mic
2. Calea fratelui mai mare
3. Calea Harului (intoarcere acasa)

Parabola fiului risipitor ar putea fi povestita astfel:
Un tata avea doi fii. Intr-o zi cel mai mic dintre acestia si-a cerut partea sa de avere, iar tatal i-a satisfacut rugamintea.
Nu peste multa vreme, fiul cel tanar a plecat intr-o tara indepartata, unde si-a risipit avutul.
Ramanand sarac, si-a gasit de lucru la un om din acea tara, care l-a trimis sa-i pazeasca porcii, in tarina; si uneori ravnea sa manance din roscovele date la porci, dar nimeni nu-i dadea.
Gandindu-se cat de bine traiau argatii tatalui sau, fiul risipitor s-a decis sa se intorca acasa.
Ajungand acolo, si-a cerut iertare de la parintele sau, care l-a imbratisat si le-a poruncit argatilor sa-i dea hainele bune si inelul si sa taie vitelul cel gras, pentru a sarbatori aceasta intoarcere.
Fiul cel mare, venind de la munca, a aflat de la una dintre slugi care este cauza veseliei din casa tatalui sau. Socotindu-se nedreptatit, acesta i-a reprosat tatalui ca il slujise atatia ani si nu primise nici o rasplata, in timp ce fratele lui fusese intampinat cu atata bucurie. Tatal i-a raspuns insa ca ei erau mereu impreuna, in timp ce fiul cel mic s-a intors pe calea cea buna, pocaindu-se.

In pilda fiului risipitor, amandoi fratii, atat cel mic cat si cel mare sunt instrainati de Tatal, care-L reprezinta pe Dumnezeu. Nici unul dintre ei nu are o relatie speciala cu Tatal lor, fiind preocupati mai mult de interesele proprii.

1. Calea fratelui mai mic
Este calea persoanei care afirma ca nu are nevoie de ajutorul nimanui, ca stie ce vrea de la viata si isi poate fauri singura fericirea. Este usor atrasa in situatii de dependenta de alcool, droguri, petreceri, preacurvie... se bucura de clipa actuala fara a avea o perspectiva a viitorului si asupra implicatiilor negative pe care le au deciziile luate acum.
Nu accepta autoritatea asupra sa, are probleme cu acestea si incearca-atat cat poate- sa insele sistemul pentru a-i fi bine lui si doar lui.
Dumnezeu si ideea de credinta sunt respinse vehement. In conceptia "fratelui mai mic" religia este un imediment in atingerea fericirii si abstinenta de la lucrurile care te fac cu adevarat sa te simti bine.
2. Calea fratelui mai mare
Este calea persoanei religioase, care respecta legile si regulile doar pentru a-i fi recunoscuta supunerea si evlavia. Se supune autoritatilor pentru asa trebuie, nu pentru ca a ales singur. Nu se bucura de victoriile celor din jur, fiind egoist si dorind ca doar meritele lui sa fie facute cunoscute. Nu incurajeaza pe cei din jur, este egocentrist si nu este capabil sa treaca peste traditii, obiceiuri. In momentele de religiozitate, nu cauta sa aiba o relatie personala si sincera cu Dumnezeu. "Fratii mai mari" il asculta pe Dumnezeu pentru a obtine avantaje si ceva in schimb.
3. Calea Harului (intoarcerea acasa)

Este calea persoanei care a inteles ca nu prin faptele lui bune si prin staruinta sa a fost mantuit, ci prin jerta lui Hristos, care a murit pentru fiecare dintre noi. Il accepta de Dumnezeu ca Stapan al vietii sale si il face partas in toate aspectele vietii sale. Intelege ca harul este un dar nemeritat, o binecuvantare din partea lui Dumnezeu pentru cei care se dedica sincer in relatia cu El. Rugaciunea, citirea Bibliei, implicare in biserica etc sunt actiuni facute din dorinta de a fi cat mai mult in prezenta lui Dumnezeu, nu pentru un rezultat imediat. Rezultatul asteptat este cel al eternitatii.

De cele mai multe ori, fiecare dintre noi oscileaza intre primele 2 cai prezentate sau se indentifica cu calea fratelui mai mare.
La un anumit nivel credem Evanghelia, insa, in mod persistent, inimile noastre se intorc la religie- ne intoarcem la a fi fratii mai mari. Fratii mai mari (aisi se afla sursa amortirii spirituale) cred ca il au pe Dumnezeu la mana si acesta trebuie sa faca cum dicteaza ei.

Poate te regasesti in una din afirmatiile de jos:

- Fratii mai mari se infurie cand viata lor nu merge cum trebuie;
- Cand fratii mai mari sunt critici, fie ataca fie sunt demoralizati;
- NU exista profunzime in viata de rugaciune a unui frate mai mare;
- Fratii mai mari au un sentiment al superioritatii, datorita faptelor lor bune.

In cazul persoanelor care se identifica cu "fratele mai mare", exista o reteta a multumirii care acestia ar trebui sa si-o insuseasca:

"Niciodata sa nu-ti ingadui sa te plangi de ceva-nici chiar de vremea de afara, sa nu te imaginezi in vreo alta imprejurare sau loc. Niciodata sa nu-ti compari soarta cu a altuia si sa nu-ti doresti ca ceva sa fi fost altfel. Niciodata sa nu te ingandureze ziua de maine- aminteste-ti ca Ii apartine lui Dumnezeu, nu noua." (Linda Dillow, Linisteste-mi inima ingrjiorata, Editura Fundatia EBE, Cluj Napoca, 1998)

Calea Harului este singura cale ce ne da liberate si pace, ne asigura un viitor vesnic si ne confirma faptul ca nu suntem singuri in aceasta lume.

Tu ce alegi?




4 comentarii:

  1. interesant...curioasa sa vad despre ce se va vorbi in cadrul acestei teme...
    Personal ma confrunt mereu cu o definitie personala a "fericirii"... Ce este fericirea? Cum o pot defini in viata mea si care este forma pe care o ia aceasta in viata mea? Tine de implinire personala, profesionala, psihica, spirituala?...si totusi pentru mine niciodata nu e de ajuns...imi doresc mai mult, stiu ca pot mai mult. Si atunci daca nu ating un nivel la care sa ma opresc... atunci nu am atins inca fericirea?
    Este gresit sa imi doresc tot mai mult?
    Abia astept seminarul...

    RăspundețiȘtergere
  2. hmm... te complici... fericirea o experimentezi in fiecare zi prin ceea ce faci... unde si cum te implici. Sentimentul unui lucru bine facut, sau al omului potrivit la locul potrivit tin si acestea de fericire...

    RăspundețiȘtergere
  3. da... poate fericirea e mai simpla decat pare...e drept ca sentimentul de implinire poate fi asemanat cu fericirea...si totusi...fericirea nu e mai mult de atat? ma intreb...

    RăspundețiȘtergere
  4. acum ca s-a publicat articolul...am primit lamuriri...multumesc! Ma indentific foarte mult cu fratele mai mare. Ce adevarat!

    RăspundețiȘtergere