- „Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- „Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
- „ Da, domnule”, spune studentul.
- „Deci crezi in Dumnezeu?”
- „Cu siguranta!”
- „Dumnezeu este bun?”
- „Desigur, Dumnezeu e bun”.
- „E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
- „Da!”
- „Tu esti bun sau rau?”
- „Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul zambeste cunoscator.
- „Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
- „Da, domnule! As incerca.”
- „Deci esti bun.”
- „N-as spune asta.”
- „Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- „El nu ne ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
- „Nu poti raspunde, nu-i asa?” El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- „Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?”
- „Pai…, da”, spune studentul.
- „Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare si raspunde: “Nu”
- „De unde vine Satana?”
Studentul ezita.
- „De la Dumnezeu...”
- „Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
- „Da, dle.”
- „Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
- „Da!”
- „Deci cine a creat raul?” Profesorul a continuat. „Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
- „Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice exista, nu-i asa?”
Studentul se foieste jenat.
- „Da...”
- „Deci cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. „Cine le-a creat?” Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- „Spune-mi”, continua el adresandu-se altui student, „crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- „Da, domnule profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
- „Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
- „Nu, domnule. Nu L-am vazut.”
- „Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
- „Nu, domnule, nu l-am auzit.”
- „L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
- „Nu, domnule, ma tem ca nu.”
- „Si totusi crezi in El?”
- „Da!”
- „Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
- „Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
- „Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- „Domnule profesor, exista caldura?”
- „Da!”
- „Si exista frig?”
- „Da, fiule, exista si frig”.
- „Nu, domnule, nu exista!”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
- „Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit <
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- „Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?”
- „Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
- „Din nou raspuns gresit, domnule. Intunericul nu e ceva; es
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- „Ce vrei sa demonstrezi, tinere?”
- „Domnule profesor, vreau sa spun ca premisele dumneavoastra filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- „Gresite? Poti explica in ce fel?”
- „Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerat
- „Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
- „Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, domnule?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- „Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dumneavoastra nu predati studentilor doar ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- „Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celu
Clasa izbucneste in ras.
- „E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, domnule – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dumneavoastra, domnule?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- „Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu”…. adauga profesorul contrariat.
- „Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, domnule, exista raul?”
Acum nesigur, profesorul raspunde:
- „Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrLY6YALsln6bvFIgKVI8jU8ERokgzQ3oXvLQhHG_d2lHQFwfAJAAx-QCxbokN9wr2IQAvSQTXbi5-Dbf8UOvFG3ntf-06yh46Nnk9R8ElXu3g5QhOAFv8WEepAgUz6Q9S2O1inuhGJAE/s400/einstein.jpg)
- „Cum te numesti, tinere?”
Imi place abordarea... ma gandesc ca Eintein ar fi avut acest discurs cand inca era student si nu era foarte cunoscut....
RăspundețiȘtergereSe pare/ se preconizeaza ca Albert Einstein a scris o carte intitulata "Dumnezeu vs. stiinta" in 1921…
Am cautat un pic in bibliografia cartilor scrise de Einsten si am gasit doar acest titlu:
Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion”-carte ce vorbeste despre legatura dar si diferentele dintre religie si stiinta. Daca a citit-o cineva...ar fi fain de povestit!